suna

Vezi și : Suna, sunâ, suną, suņa, Súna, sūna, šūna, sună

română

Etimologie

Din latină sonare.

Pronunție

• AFI: /suˈna/

Verb

Conjugarea verbului (se) suna
Infinitiv	a (se) suna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) sun
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) sune
Participiu	sunat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a scoate, a produce, a emite anumite sunete.

   Trâmbițele sună.

   Clopoțelul sună.

2. (despre ceas) a marca timpul (prin bătăi mecanice).
3. (despre ape) a murmura, a susura.
4. (despre anumite obiecte, materiale etc.) a foșni; a trosni, a pocni.
5. (despre vânt) a șuiera, a vâjâi.
6. (v.tranz.) (pop.) a scutura cu zgomot frâul (pentru a chema calul).
7. (v.intranz.) (despre cuvinte, cântece, glasuri) a se face auzit, a se auzi, a răsuna.

   Clopotele sună până departe.

8. (rar; despre urechi) a țiui.

   Îmi sună urechea dreaptă.

9. (fig.) a-i stărui în minte.
10. (v.intranz.) (despre locurile unde se produc zgomote) a răsuna.
11. (v.intranz.) (despre oameni) a cânta dintr-un instrument muzical.

    Sună din bucium.

12. (v.intranz.) a anunța, a vesti ceva prin sunete de clopot sau suflând într-un instrument.
13. (v.tranz.) a chema (pe cineva) prin sonerie, telefon etc.

    Sună soneria, telefonul.

14. (v.intranz.) a fi formulat, exprimat; a glăsui.
15. (v.refl. impers.) (rar) a se zvoni, a se auzi vorbindu-se despre ceva.

Sinonime

• 1: răsuna, sufla
• 2: clipoci
• 4: foșni
• 7: se auzi
• 8: țiui
• 11: cânta
• 13: țârâi, zbârnâi

Cuvinte derivate

• consuna
• răsuna
• sonic
• sonor
• sunare
• sunat
• sunător
• sunățiv
• sunet

Expresii

• A suna a gol = a scoate sunete caracteristice unui vas care nu conține nimic
• A-i suna (cuiva) ceasul (morții sau de veșnicie) = a-i sosi cuiva clipa morții
• A-i suna (cuiva) la (sau în) urechi (sau în auz) = a-și aminti obsesiv un fapt
• A-i suna (cuiva) doagele = a fi bătrân și ramolit
• A nu-i suna (cuiva) bine la ureche = a nu-i plăcea (cuiva) ceea ce aude

Traduceri

a emite anumite sunete

arabă: صوت (ʂáwata) (العربية) bulgară: прозвучавам (prozvučavam) (български), издавам звук (izdavam zvuk) (български) catalană: sonar (català) daneză: lyde (dansk) ebraică: להשמיע קול (li-hashmia kol) (עברית) engleză: sound (English) esperanto: soni (Esperanto) finlandeză: soida (suomi), äännähtää (suomi), tuottaa ääntä (suomi) franceză: sonner (français) germană: klingen (Deutsch), erklingen (Deutsch) interlingua: sonar (interlingua) islandeză: hljóma (íslenska), hljóða (íslenska)

italiană: suonare (italiano) japoneză: 鳴る (naru) (日本語) neerlandeză: klinken (Nederlands), geluid maken (Nederlands), toon voortbrengen (Nederlands) papamiento: zona (Papiamentu) persană: صدا دادن (seda dadan) (فارسی) poloneză: brzmieć (polski) portugheză: soar (português) rusă: звучать (zvučát’) (русский) slovenă: zveneti /zazveneti (slovenščina) spaniolă: sonar (español) suedeză: ljuda (svenska), låta (svenska) turcă: ses çıkarmak (Türkçe), ses vermek (Türkçe)

a chema (pe cineva) prin telefon

cehă: volat (čeština), zavolat (čeština) ebraică: לצלצל (le'tzaltzel) (עברית) engleză: call (English) finlandeză: soittaa (suomi) franceză: appeler (français) germană: anrufen (Deutsch), telefonieren (Deutsch) japoneză: 電話する (でんわする, denwasuru) (日本語) maghiară: felhív (magyar)

neerlandeză: opbellen (Nederlands) portugheză: telefonar (português) rusă: звонить (zvonít') (русский) slovenă: poklicati (slovenščina) spaniolă: llamar (español) suedeză: ringa (svenska), telefonera (svenska) swahili: kupiga simu (Kiswahili) turcă: telefon etmek (Türkçe)

Etimologie

Din suna.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru suna.

Referințe

• DEX online