surprinde

română

Etimologie

Din franceză surprendre (după prinde).

Pronunție

• AFI: /surˈprin.de/

Verb

Conjugarea verbului surprinde
Infinitiv	a surprinde
Indicativ prezent pers. 1 sg.	surprind
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să surprindă
Participiu	surprins
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a prinde pe cineva pe neașteptate asupra unui fapt.
2. (v.tranz.) a găsi pe cineva nepregătit, neprevenit, a da peste cineva, a-l lua prin surprindere.
3. (v.tranz.) a mira, a uimi, a ului.
4. (v.tranz.) a băga de seamă, a observa (pe furiș), a sesiza; a remarca; a descoperi în mod brusc.

Cuvinte derivate

• surprindere
• surprins
• surprinzător

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din surprinde.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru surprinde.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru surprinde.

Anagrame

• preursind

Referințe

• DEX '98 via DEX online