tragere

română

Etimologie

Din a trage.

Pronunție

• AFI: /'tra.ʤe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului tragere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tragere	trageri
Articulat	tragerea	tragerile
Genitiv-Dativ	tragerii	tragerilor
Vocativ	tragere	tragerilor

1. acțiunea de a (se) trage și rezultatul ei.
2. (pop.) atracție, îndemn, înclinare.
3. scoatere, extragere.
4. prelucrare a unui material ductil prin întindere și subțiere, prin care se obțin bare, țevi, sârmă etc.
5. descărcare a unei arme (în cadrul procesului de instruire militară); împușcare; tir.

Cuvinte compuse

• tragere la sorți
• tragere la țintă
• unghi de tragere

Expresii

• Tragere de inimă = zel, râvnă, ardoare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• regreta
• retrage

Referințe

• DEX '98 via DEX online