treaptă

română

Etimologie

Din latină trajecta.

Pronunție

• AFI: /'tre̯ap.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului treaptă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	treaptă	trepte
Articulat	treapta	treptele
Genitiv-Dativ	treptei	treptelor
Vocativ	treaptă	treptelor

1. fiecare dintre suprafețele orizontale, cu lățime relativ mică, situate la diverse înălțimi, la distanțe egale, care alcătuiesc o scară.
2. fiecare dintre barele (de lemn sau de fier) așezate transversal, la distanțe egale, între două bare verticale, alcătuind o scară; fuscel.
3. (fig.) grad, nivel; etapă, fază.
4. (și în sintagma examen de treaptă) examen de admitere în clasa a IX-a de liceu.
5. rang, poziție, situație.
6. (fig.) categorie socială; pătură.

Cuvinte derivate

• contratreaptă
• treptat

Cuvinte compuse

• examen de treaptă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• apretat

Referințe

• DEX '98 via DEX online