treime
Etimologie
Pronunție
- AFI: /treˈi.me/
Substantiv
Declinarea substantivului treime | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | treime | treimi |
Articulat | treimea | treimile |
Genitiv-Dativ | treimii | treimilor |
Vocativ | treime | treimilor |
- fiecare dintre cele trei părți egale în care se împarte un întreg; a treia parte dintr-un întreg.
- grup de trei ființe sau de trei obiecte care alcătuiesc o unitate.
- (în religia creștină) (și în sintagma Sfânta Treime) uniune spirituală a celor trei ipostaze divine (Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Duhul Sfânt) reprezentând un singur Dumnezeu.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online