uni

română

Etimologie

Din latină unire (= unescere).

Pronunție

• AFI: /u'ni/

Verb

Conjugarea verbului uni
Infinitiv	a uni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	unesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să unească
Participiu	unit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și refl.) a (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot.
2. (v.refl. recipr.) a încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun.
3. (v.tranz. refl. recipr.) a (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători.

Cuvinte derivate

• unire
• unit

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din franceză uni.

Pronunție

• AFI: /u'ni/

Adjectiv

1. (despre materiale textile, confecții) care are o singură culoare; unicolor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online