urî

română

Etimologie

Din latină *horrire (= horrere, horrescere).

Pronunție

• AFI: /u'rɨ/

Verb

Conjugarea verbului (se) urî
Infinitiv	a (se) urî
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) urăsc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) urască
Participiu	urât
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a avea un puternic sentiment de antipatie, de dușmănie împotriva cuiva sau a ceva; a nu putea suferi pe cineva sau ceva.
2. (v.refl. impers.) (construit cu dativul) a se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva.

Sinonime

• 1: dușmăni
• 2: plictisi

Antonime

• (se) îndrăgi, (se) iubi

Cuvinte derivate

• ură
• urât

Expresii

• A i se urî cu viața = a nu mai dori să trăiască

Traduceri

a nu putea suferi (din aversiune sau din dușmănie)

bosniacă: mrziti (bosanski) cehă: nenávidět (čeština) chineză: 恨 (中文) croată: mrziti (hrvatski) daneză: hade (dansk) engleză: hate (English) esperanto: malami (Esperanto), hati (Esperanto) finlandeză: vihata (suomi) franceză: haïr (français), détester (français) germană: hassen (Deutsch) greacă: μισώ (misó) (Ελληνικά) hindi: घृणा करना (हिन्दी) interlingua: odiar (interlingua) islandeză: hata (íslenska) italiană: odiare (italiano) japoneză: 憎む/憎悪 (日本語)

latină: odisse (Latina) letonă: ienīst (latviešu) maghiară: utálni (magyar) norvegiană: hate (norsk) neerlandeză: haten (Nederlands) papamiento: odia (Papiamentu) persană: نفرت داشتن (nefrat dashtan) (فارسی), بیزار بودن (bizar boodan) (فارسی) poloneză: nienawidzić (polski) portugheză: odiar (português) rusă: ненавидеть (nenavidet') (русский) sârbă: мрзети (mrzeti) (српски / srpski) slovenă: sovražiti (slovenščina) spaniolă: odiar (español) suedeză: hata (svenska) turcă: nefret etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online