uz

română

Etimologie

Din latină usus, italiană uso.

Pronunție

• AFI: /uz/

Substantiv

Declinarea substantivului uz
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	uz	uzuri
Articulat	uzul	uzurile
Genitiv-Dativ	uzului	uzurilor
Vocativ	uzule	uzurilor

1. faptul sau posibilitatea de a folosi ceva; întrebuințare, folosire; folosință.
2. (spec.) (jur.) dreptul de a se folosi de un lucru care este proprietatea altuia.
3. uzanță, obicei.
4. (înv.) comportare, manieră.

Locuțiuni

• (loc.vb.) A face uz de... = a (se) folosi de...

Expresii

• Scos (sau ieșit) din uz = care nu (se) mai folosește

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online