victorie

română

Etimologie

Din latină victoria.

Pronunție

• AFI: /vik'to.ri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului victorie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	victorie	victorii
Articulat	victoria	victoriile
Genitiv-Dativ	victoriei	victoriilor
Vocativ	victorie	victoriilor

1. succes repurtat asupra inamicului într-un război, într-o bătălie, într-o revoluție (armată); biruință, izbândă.
2. succes obținut într-o competiție sportivă, într-un concurs, la un examen etc.
3. triumf al unei idei, al unei teorii, al unei politici asupra altora opuse.
4. rezultat deosebit de bun obținut într-un domeniu de activitate.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online