viticultor

română

Etimologie

Din franceză viticulteur.

Pronunție

• AFI: /vi.ti.kul'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului viticultor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	viticultor	viticultori
Articulat	viticultorul	viticultorii
Genitiv-Dativ	viticultorului	viticultorilor
Vocativ	viticultorule	viticultorilor

1. persoană care se ocupă de cultura viței de vie; podgorean.
2. specialist în viticultură.

Sinonime

• vier, podgorean

Cuvinte derivate

• viticultoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină vītis ‎(„viță, viță-de-vie”) + cultor, cultōris („cultivator”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

viticultor m., viticultores pl.

1. (viticul.) viticultor

Cuvinte derivate

• viticultora

Vezi și

• viña
• vitivinicultura

Referințe

• Galizionario

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din latină vītis ‎(„viță, viță-de-vie”) + cultor, cultōris („cultivator”).

Pronunție

• (Portugalia) AFI: /ˌvi.ti.kulˈtoɾ/

Substantiv

viticultor m., viticultores pl.

1. (viticul.) viticultor

Sinonime

• (viticul.) vitícola

Cuvinte derivate

• viticultora

Cuvinte apropiate

• viticultura
• vitífero

Vezi și

• videira
• vinho
• vinicultor
• vinicultura

Referințe

• Dicionário Priberam da Língua Portuguesa
• Wiktionary
• Wikcionário

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină vītis ‎(„viță, viță-de-vie”) + cultor, cultōris („cultivator”).

Pronunție

• AFI: /ˌbi.ti.kulˈtoɾ/

Substantiv

viticultor m., viticultores pl.

1. (viticul.) viticultor

Sinonime

• (viticul.) vinícola

Cuvinte derivate

• viticultora

Cuvinte apropiate

• viticultura

Vezi și

• vinicultor
• vinicultura
• vino

Referințe

• Real Academia Española
• Wiktionary