vizită

română

Etimologie

Din franceză visite.

Pronunție

• AFI: /'vi.zi.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului vizită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vizită	vizite
Articulat	vizita	vizitele
Genitiv-Dativ	vizitei	vizitelor
Vocativ	vizită	vizitelor

1. faptul de a merge la cineva în scopul unei întrevederi cu caracter prietenesc, oficial sau de curtoazie.
2. oficiu prestat de medicul care se deplasează la domiciliul unui bolnav sau care primește un pacient pentru consultație.
3. deplasare zilnică făcută în saloanele unui spital, la patul bolnavilor, de către medici, însoțiți de personalul auxiliar.
4. deplasare la fața locului într-o localitate, într-o regiune, la un obiectiv, cu scopul de a le cunoaște, de a le controla etc.

Cuvinte derivate

• supravizită

Cuvinte compuse

• carte de vizită
• vizită medicală

Expresii

• A fi în vizită cu cineva = a avea relații de prietenie cu cineva, a-și face vizite reciproc

Traduceri

faptul de a merge în casa cuiva din politețe, din obligație etc. pentru a-l vedea

engleză: visit (English) esperanto: vizito (Esperanto)

franceză: visite (français) f. germană: Visite (Deutsch) f.

Referințe

• DEX '98 via DEX online