Ruleta russa
Sa ruleta russa est unu zogu de bonaura potentziarmente letale e illegale chi cunsistit in su posissiononzu de un'ùniga balla a intro de una rebortedda, su rodionzu lestru de su barrilete, su cunzonzu de s'arma de fogu sena abaidare, su puntonzu chirru a sa conca sua pròpia e s'incarconzu de s'isparadore.
Su nùmeru de prumos in sa rebortedda podet bariare, bastughì bi siat semper a su nessi una càmara boida in su barrilete. In su “zogu” sunt impreadas fitianu pistolas zoghete pro simulare custa pràtiga.
Caraterìstigas
modìficaSu zogu s'isvilupat faghende rodiare sa pistola e sa pessone chi la puntat devet incarcare s'isparadore chirru a sa conca sua. Si su corfu est boidu, sa pistola sighit sa furriada in su sentidu de sas fritzigheddas de su relozu (in tzìrculu) finas a cando non s'agatet sa balla in sa canna; a pustis de isparare su prumu, si faghet furriare torra sa pistola.
Istòria
modìficaS'orìzine de su nùmene derivat dae s'assimizu cun su zogu de bonaura de sa ruleta, in ue si faghet furriare una roda e s'apostat subra de su resurtadu. S'azetivu “russa” si devet cun probabilidade a su fatu chi sa prima descritura de una pràtiga gasi siat istada realizada dae Mikhail Lermontov s'iscritore russu in su contu “Su fatalista”, cuntènnidu in su romanzu “Un'eroe de su tempus nostru” de su 1840. Lermontov narat s'istòria de Vulic su logutenente segundu, un'ufissiale de orìzine serba de s'armada tzarista, chi pro demustrare sa cunfiàntzia sua in s'immudabilidade de su destinu manizat una pistola leada dae s'aposentada e la puntat contra a sa conca cosa sua. A pustis, fùlliat una carta de zogu a s'àera e, in pessu ch'issa nche ruet a su solu, incarcat s'isparadore.
Tzìnema
modìficaUn'issena famada de ruleta russa s'agatat in sa pellìgula “Su cassadore” cun Robert De Niro, aderetada dae Michael Cimino. Su zogu, in prus de custu, at ispiradu sa pellìgulas “13 Tzametos” de Géla Babluani (2005) e “Live!” (2007). Un'issena cun sa rulete russa est presente finas in sa pellìgula “Pro unu brussone a un'ogru” de su 1965 de Franco Franchi e Ciccio Ingrassia.